Pacienții care iau în considerare tratamentul cu implanturi dentare se întreabă adesea dacă aceste rădăcini dentare artificiale pot avea un efect negativ asupra osului maxilarului. Întrebări precum „Implanturile cauzează pierderea osoasă?” sau „Îmi pot afecta osul maxilarului?” sunt foarte frecvente. În acest articol, explicăm această problemă cu date științifice și abordăm, într-un limbaj simplu și clar, ce trebuie urmărit pentru a proteja sănătatea osului.
Implantul dentar cauzează pierderea osoasă?
Nu, dacă este realizat corect, tratamentul cu implanturi nu dăunează osului maxilarului, dimpotrivă, îl susține.
După extracția dinților, osul maxilar pierde stimularea mecanică oferită de rădăcina naturală a dintelui. Această stimulare menține celulele osoase active. În absența acesteia, în timp se poate dezvolta resorbție osoasă (pierdere osoasă). Această situație este mai evidentă în special la persoanele care au rămas mult timp fără dinți.
Implanturile se integrează în os și reiau această încărcătură mecanică. La fel ca o rădăcină naturală, transmit forțele masticatorii către os, ceea ce stimulează țesutul osos și creează un efect protector. Totuși, pentru ca acest efect pozitiv să apară, sunt necesare:
- Planificarea corectă a intervenției chirurgicale,
- Selectarea sistemului de implant adecvat,
- Respectarea riguroasă a igienei orale de către pacient.
Conținut recomandat: Se poate face implant imediat după extracția dintelui?
În ce situații implantul poate cauza pierdere osoasă?
Implanturile susțin osul atunci când sunt aplicate corect; însă în unele cazuri se poate produce resorbția osului din jurul implantului. Această situație se numește resorbție osoasă peri-implantară.
Cauzele principale sunt:
- Plasarea implantului într-un unghi greșit sau poziție incorectă,
- Aplicarea implantului fără volum osos adecvat,
- Igiena orală necorespunzătoare,
- Dezvoltarea peri-implantitei (explicată mai jos),
- Fumatul,
- Boli sistemice necontrolate (ex. diabet),
- Ignorarea controalelor regulate la medic.
Toți acești factori pot provoca inflamația țesuturilor din jurul implantului și în timp pot duce la pierderea osoasă.
Ce este peri-implantita? De ce este importantă?
Peri-implantita este inflamația gingiilor și a țesutului osos din jurul implantului. Aceasta începe inițial cu mucozita peri-implantară, care afectează doar gingia. Dacă nu este tratată, boala progresează și afectează osul.
Simptome:
- Sângerarea gingiilor,
- Roșeață și umflare în jurul implantului,
- Expunerea implantului (gingie retrasă),
- Senzație de mobilitate a implantului (în stadiile avansate).
Dacă nu este tratată, poate duce la pierderea implantului. Prin urmare:
- Controale regulate stomatologice,
- Curățări profesionale,
- Igienă orală corectă acasă sunt esențiale.
Cum afectează aplicațiile incorecte de implant osul maxilarului?
Tratamentul cu implanturi este o procedură chirurgicală complexă și dacă nu este efectuată de un specialist cu experiență, poate cauza deteriorarea atât a implantului, cât și a osului înconjurător.
Complicații posibile:
- Deteriorarea structurilor anatomice: De exemplu, nervul mandibular inferior sau membrana sinusului maxilar pot fi afectate,
- Implantul neanclat corespunzător în os: Un implant nesuportat corespunzător se poate mișca și provoacă pierdere osoasă,
- Defect osos permanent: Dacă implantul eșuează și este extras, în acea zonă poate apărea o pierdere osoasă extinsă,
- Necesitatea unor grefe osoase mai extinse: Pentru intervențiile viitoare este nevoie de adaos osos suplimentar.
De aceea, intervenția chirurgicală pentru implant trebuie efectuată neapărat de un medic stomatolog specializat în chirurgie orală sau implantologie.
Cine are risc crescut de pierdere osoasă?
Anumite persoane prezintă un risc mai mare de pierdere osoasă și pentru acestea trebuie luate măsuri speciale înainte de implantare.
Grupuri cu risc:
- Persoanele care au rămas mult timp fără dinți,
- Pacienții vârstnici (în special cei cu risc de osteoporoză – densitate osoasă scăzută),
- Cei cu probleme de scrâșnire sau încleștare a dinților (bruxism),
- Persoanele cu deficit de vitamina D sau calciu,
- Fumătorii,
- Cei cu istoric de boală parodontală,
- Persoanele cu dezechilibre hormonale (ex. menopauză, afecțiuni tiroidiene),
- Pacienții cu istoric de radioterapie.
La aceste persoane, implanturile nu trebuie plasate direct fără proceduri adiționale de susținere, precum grefa osoasă.
Ce este grefa osoasă? Când este necesară?
Grefa osoasă este o procedură de umplere biologică sau sintetică aplicată atunci când osul maxilar este insuficient pentru a susține implantul. Grefarea asigură un teren sănătos pentru plasarea implantului.
Când se face grefa osoasă?
- Când înălțimea sau grosimea osului este insuficientă,
- Când cavitatea sinusului este prea mare (mai ales în maxilarul superior),
- Când este necesar volum estetic suplimentar în zona frontală,
- În cazurile cu pierdere osoasă severă anterioară.
Care sunt tipurile de grefe osoase?
Grefele osoase sunt utilizate pentru a susține țesutul osos pierdut și se diferențiază prin caracteristicile biologice:
| Tipul grefei | Descriere |
|---|---|
| Autogrefa | Os prelevat din corpul pacientului (de ex. mandibulă, șold). Fiind viu, conține celule active și are cea mai mare capacitate de regenerare osoasă. |
| Allogrefa | Os provenit de la donatori umani. Este sterilizat prin procese speciale. |
| Xenogrefa | Material osos de origine animală (de obicei bovină). Conferă volum osos, dar nu conține celule vii. |
| Grefă aloplastică | Materiale complet sintetice, produse în laborator. Au risc scăzut de infecție și sunt ușor de modelat. |
Tipul de grefă utilizat se decide în funcție de nevoile pacientului și preferința medicului.
Ce trebuie urmărit pentru un tratament cu implant de succes?
Succesul implantului nu se limitează doar la plasarea acestuia. Planificarea, aplicarea și îngrijirea sunt un întreg proces.
Aspecte importante:
- Se efectuează imagistică detaliată cu CBCT (tomografie computerizată cu fascicul conic), care arată osul maxilar tridimensional și permite analiza precisă a zonei pentru implant.
- Calitatea osului este evaluată conform clasificării D1–D4:
- D1: Os foarte dens și dur (asigură fixare excelentă),
- D4: Os spongios și moale (susținere slabă),
- Se ia în considerare starea generală de sănătate a pacientului,
- Se respectă cu strictețe sterilitatea chirurgicală,
- Se evită supraîncălzirea, presiunea sau traumatismele excesive,
- Consumul de tutun și alcool trebuie limitat,
- Planificarea implantului este personalizată,
- Se realizează monitorizare și îngrijire pe termen lung.
Implantul cauzează pierderea osoasă?
Nu, dacă este planificat și realizat corect, tratamentul cu implanturi nu determină pierdere osoasă. Dimpotrivă, implantul acționează ca o rădăcină dentară, stimulând osul maxilar și încetinind pierderea osoasă. Totuși, dacă se neglijează igiena, apare peri-implantita sau sunt aplicate tehnici chirurgicale incorecte, se poate dezvolta pierdere osoasă în jurul implantului.
Pentru un implant sănătos și durabil:
- Procedura trebuie planificată de un chirurg expert în domeniu,
- Se efectuează pregătiri adiționale, precum grefa osoasă, dacă este necesar,
- Pacientul trebuie să acorde o atenție deosebită igienei orale,
- Controalele regulate la medic nu trebuie neglijate.
Bibliografie
- Ce este peri-implantita? Lindhe J, Meyle J. (2008). Peri-implant diseases: Consensus Report of the Sixth European Workshop on Periodontology. Journal of Clinical Periodontology, 35(s8), 282–285.
- Cum stimulează implanturile osul? Albrektsson T, Brånemark PI, Hansson HA, Lindström J. (1981). Osseointegrated titanium implants: Requirements for ensuring a long-lasting, direct bone-to-implant anchorage in man. Acta Orthopaedica Scandinavica, 52(2), 155–170.
- Grefele osoase și ratele de succes Jensen SS, Terheyden H. (2009). Bone augmentation procedures in localized defects in the alveolar ridge: clinical results with different bone grafts and bone-substitute materials. International Journal of Oral and Maxillofacial Implants, 24 Suppl, 218–236.
